De cate ori nu sesizez lucrurile evidente ochilor de copii, buburuza ma taxeaza: Mami, fii mai atenta!. Adica nu sesizez ca ea a crescut foooaaarrrte mult, ca ii plac mai mult fructele si mai putin legumele, ca a cerut o placinta “mareata”, ca papusa are aripi si deci poate zbura, ca are foarte multi prieteni, ca “a dat de necaz” (ce-o mai fi insemnand si asta in minea ei?), ca turnul din piese de lego sta sa se darame, ca bretonul nu este tocmai drespt, ca parul tuns cu foarfeca si aruncat dupa fotoliu (chiar de ea insasi) creste ca parul Ilenei Cosanzene si multe alte lucruri foarte limpezi.

Asa ca am capatat bunul obicei ca si atunci cand ma surprind singura pierzand din vedere fapte si lucruri foarte simple sa ma trag singura de urechi cu un “fii mai atenta”, spus la modul foarte serios, dar inmuiat intr-un strop de calda si dulce autoironie. Sunt acum mai intelegatoare si mai atenta cu mine pentru ca dau lucrurilor importanta pe care o dau ochii copiilor mei. Si atunci trebuie sa fii atent, dar nu se sfarseste pamantul. Totul se poate corecta dupa ce ai fost suficient de atent si ti-ai indreptat greseala.

Si ai vazut limpede ca e posibil ca sirenele sa existe, printesele sa fie inaripate, calutii sa vorbeasca, si multe altele cate se pot intampla in jurul tau…