Am pictat si am spus, de o vreme de toamna incoace, multe povesti. Multe dintre ele au fost la Hand Made Hours. Margele de lut s-au rostogolit, au zambit si au spus povesti. Povestile lor, ale oamenilor care le-au inspirat si povestile mele. Povesti de toamna si nu numai. Povesti starnite de amintiri, de cer, de lumina, de copii, de prieteni, de bucurie, de tristete si de multe alte trairi. Inceputul sau sfarsitul acestei perioade de tacere a aratat cam asa:
Revin curand cu continuarea povestii! Pupiiiiiiiiiiiiiiici….

Sunt super margelele tale. Astept vesti de la tine.Eu ti-am mai scris dar nu am primt nici un raspuns de la tine. Va pup si mi-e dor de voi. Poate ne vedem la sfarsitul lunii.
Catalina, am fost intr-o nebunie cu Hand Made Hours. Am primit e-mailul de la tine. Imi doresc foarte tare sa ajungem la Turda. Nu stiu inca sigur, o sa iti scriu. Oricum, sa stii ca ma bucur foarte tare pentru voi. Ar fi minunat sa ne vedem. Ti-am simtit lipsa foarte tare.