Am avut un week-end mai lung si foarte relaxant in care m-am intrerupt des si mult din treburile mele zilnice si am pictat. Colierele erau acolo, undeva, printre ganduri si asteptau de mult sa iasa la lumina. Stiam cum arata fiecare margica, fiecare frunza si fiecare linie.
Culorile erau peste tot prin casa, iar bilele se rostogoleau de pe canapele si fotolii. Intr-o parte aveam panglicile pentru insirat, in alt loc pensule si borcanase, iar bucuria era peste tot. La finalul celor cateva zile, am montat totul (pe unele de cateva ori, nefiind de la inceput multumita de rezultat), iar ssentimentul de neastampar a pus iar stapanire pe mine. Vreau alte bile albe, calde si asteptand culoarea. Vreau iarasi culori peste tot, linistea care se lasa peste toata casa, linistea care coboara peste mainile si gandurile mele.
Iubesc aceasta lume in miniatura, plina de dragoste si plina de oameni minunati, care se contureaza, parca singura, pe bilele de lut. Am in minte, pentru inceput, un om sau o stare, un sentiment sau o culoare, iar bilele ajung sa se insire si sa curga. Sa se rostogoleasca prin viata mea. Odata terminat, pun colierul la gat pentru ca trebuie sa il simt. Daca ma simt bine cu el, atingandu-mi pielea, pipaindu-l si privindu-l la lumina, inseamna ca nu am muncit degeaba. Abia apoi, dupa acest atipic control de calitate pot sa il daruiesc, sa il trimit departe de mine. Abia dupa ce am simtit fiecare bila rotunjundu-se alaturi de celelalte in cercul colierului.
Primul colier este pentru Ioana. Ioana, cea puternica, desteapta si plina de veselie. Pentru care rasul este terapie si un mod de a merge mai departe. Pentru Ioana, ambitioasa, tenace si, in acelasi timp- neexcluzandu-se unele pe altele - calda, alaturi si devotata. Ea este umarul de care se sprijina adesea prietenii la nevoie. Stie sa fie acolo si stie sa vada partea colorata si vie a lucrurilor, faptelor si oamenilor.
Lalele
Iubeste lalelele, verdele, marea, cuvintele, intelesurile si provocarile. Cauta mereu lumina de dincolo de partea intunecata a lucrurilor si vede intotdeauna o portita de iesire. Rasul ei este molipsitor si, adesea, ti se face dor de el. Dor de rasul ei si de ea.
Lalele
La multi ani, Ioana! Sa ramai exact asa cum esti. Tu esti- cum ar zice buburuza mea – laleaua care infloreste cand inca nu-i sigur ca iarna a trecut de tot. Si cu toate astea, nu-i pasa…
Lalele
Al doilea colier este pentru o alta Ioana. Mama lui Martin – copilul randunica. Ea traieste departe, pe tarmuri de mari albastre, adanci si populate de sirene. In calatoriile ei spre casa si acasa (numai ea stie care este una si care este cealalta), pasind de acum cu Martin de mana, va vedea altfel minunile lumii. Caile vor fi rotunde si ciclice pentru a putea intra in timpul copilului ei. Valurile vietii vor scoate cateodata la iveala, din adancuri, buclele aurite ale sirenelor. Iar totul va fi mult mai lin si mai usor de depasit.
Albastru
Dorul de Ioana ma cuprinde asa, rotund si aurit. Mi se face dor de discutiile noastre nesfarsite, de felul ei de a povesti si de a vedea lumea, calm, lin si frumos, de hotararea si linistea cu care paseste pe drumul pe care l-a ales. Mi se face dor rotund si aurit de tot ceea ce lasa in urma ei, dupa ce a fost preajma mea. Lumea este mai buna si mai curata, iar sufletul imi este mai usor.
Albastru
Al treilea colier este pentru Ana, copilul care paseste cu siguranta si incredere in lumea celor mari. Ana este copil si este adult, este si roz si uneori albastra, iar sufletul ei straluceste argintiu in drumul catre a fi MARE.
For Ana
Viata ei este dreapta si colorata, este punctata de buline ce sar, ca niste picuri, de pe aripile buburuzelor. Sper si ii doresc din suflet sa ramana la fel de copil si atunci cand ea va considera ca s-a facut, in sfarsit, mare. Sa nu piarda toata gingasia si candoarea si bucuria pe care ea, spre deosebire de alti copii mari, inca le pastreaza.
For Ana
Ana poarta alaturi de ea un trifoi cu patru foi, argintiu, iar limba oficiala a lumii ei este childish.
For Ana
Ultimele margele le-am adunat intr-un colier care pur si simplu ESTE. Nu a fost facut pentru cineva anume, el este o stare. Aduna in el o gradina cu frunze aurii si ierburile de culori nemaivazute.
Gradini aurii
Aduna pe cateva margele linistea, detasarea, increderea, entuziasmul si incantarea in fata vietii. Starea de gratie este in jurul nostru si se continua in noi. Minunile lumii au aparente nebanuite si foarte rar si foarte putini dintre noi le recunoastem. Dar, crede-ma, se mai intampla. Iar in ultimul timp, tot mai des…Mie cel putin…
Comentarii recente