A fost o zi foarte ciudata. A fost si ma bucur ca a fost si nu mai este. Ca s-a dus. Ziua, pentru ca starea de ireal a ramas. Ceva imi tot da tarcoale, ceva trist si de neinteles, iar mintea mea nu vrea deloc sa patrunda cuvinte si lucruri fara de noima.
Merg printre oameni si pasesc prin lume ca intr-o bula de aer. Mi s-a mai parut si alta data, am mai avut aceasta senzatie adeseori. Dar parca niciodata atat de acut ca in ziua ce tocmai a trecut. Sunt un om si ma atasez de oameni, ii iubesc pe unii oameni. Nu pe toti cu exact acelasi sens al verbului a iubi. Dar unii oameni imi plac foarte tare si atunci ii iubesc pur si simplu. Si, in acest caz, ma implic si ma daruiesc si ma bucur sa ii vad si pun lucruri si timp in miscare ca sa primesc si sa pot darui. Dar…oamenii sunt foarte interesanti….Exista atat de multa suspiciune si atat de multa tristete si atat de mula durere si atat de mult orgoliu in oameni, iar toate acestea pazesc si opresc fiecare zambet, fiecare gest si fiecare cuvant. Totul este intors si rastalmacit, totul este vanturat si zadarnicit, incat se urateste. Cuvintele sunt scoase din fraze si contexte, gesturile sunt interpretate si micsorate, si totul numai pentru a ajunge la durere. Pentru ca ei, oamenii, nu pot si nu stiu sa fie fericiti. Nu pot sa aiba si sa fie si sa faca. Este mai usor sa nu aiba, sa nu faca si sa nu fie fericiti. Este mai usor sa creeze cosmaruri si scuze si pretexte pentru a-si indurera zilele si noptile.
Ma uit la oameni si mai ales la oamenii care imi sunt dragi. Ma uit si plang. Plang in sufletul meu, iar tristetea ma doare mai tare decat orice rana. Oamenii, aproape toti, aleg sa fie nefericiti. Aleg sa ii doara. Nu stiu sau nu pot sa se bucure. Iar, intr-un fel sau altul, aceasta tristete ajunge in lumea mea. Intra, pentru ca, in cazul oamenilor la care tin, portile sunt deschise. Si atunci, ma intorc la mine si la toate cele in care eu gasesc bucurie si zambet si sper, o data in plus, sa merg mai departe. Eu, asa cum sunt. Sa nu mi se franga nici de data asta nicio aripa.
Comentarii recente