“Luati seama la crinii campului”

Citesc o carte ciudata si greu de citit, o carte scrisa in secolul trecut de Prentice Mulford. Exista in volumul I al acestei carti un capitol care se intituleaza chiar asa “Luati seama la crinii campului”, capitol care m-a pus pe ganduri mai mult decat tot ce am citit pana acum din aceasta carte (care este, de altfel, o carte ce te pune pe ganduri). Scrierile acestui domn se numesc “Gandurile sunt lucruri” si, daca citesti deschis si fara prejudecati cartile lui (care contin idei ce pot fi complet noi pentru marea majoritate dintre noi), poti invata si intelege altfel lectia vietii.

Oricum, vroiam sa iti scriu cateva paragrafe din acest capitol, referitor la “crinii campului”. Prentice Mulford spune:

“Lumea are azi nevoie de mai multa speranta. Suntem lipsiti de speranta. Suntem asa, in principal, din cauza ca mare parte din invataturile trecutului ne-au spus cat suntem de rai si ce ni se va intampla daca persistam in rautatea noastra. Ni se spune prea putin ca avem in noi foarte multa putere si bunatate.(…) Crinul are inteligenta suficienta sa rasara dupa ce este plantat si indemnat de soare sa faca asa, cum un om are aceeasi inteligenta (sau ar trebui sa aiba) sa iasa la soare intr-o zi frumoasa si sa absoarba viata si puterea date de soare. (…)Crinul are un simt suficient pentru a creste catre soare. Daca il duci in camera, va creste spre partea camerei prin care intra lumina. Pur si simplu fiindca vrea lumina: stie ca are nevoie de ea si se indreapta spre ceea ce doreste sau mai degraba simte ca lumina e buna pentru el.(…)Crinul, cu viata si inteligenta lui limitata, e inaintea noastra, fiindca nu se ingrijoreaza sau nu se preocupa de ziua de maine. Nu se speteste muncind. Ia din apa, aer, lumina solara si ce elemente sunt in acestea doar ceea ce ii este necesar pentru clipa, ora sau zi, doar atat si nimic mai mult. Nu se apuca sa isi faca depozite de apa sau aer sau raze de soare pentru maine, de teama ca va ramane fara aceste provizii, cum trudim noi si tesem pentru cativa banuti in plus impotriva saraciei de care ne temem. Daca ar face asa, si-ar consuma toata forta in a ingramadi aceste provizii suplimentare si nu ar ajunge niciodata crinii perfecti care sa il intreaca pe Solomon in toata gloria lui.(…)

Daca crinul, cu inteligenta lui limitata, s-ar teme si ar fi speriat ca soarele nu va rasari maine sau ca nu va mai fi apa sau bani in casa sau cartofi in pivnita, cu siguranta ca ar ajunge o floare decazuta si ofilita. Si-ar cheltui forta ingrijorandu-se ca trebui sa adune si sa asimileze elemetele necesare pentru a deveni un crin. Daca orice minte sau inteligenta de orice grad se ingrijoreaza asa si se impovareaza peste ceea ce ii este necesar astazi, isi suprima puterea de a atrage ceea ce ii este cu adevarat necesar pentru cresterea, sanatatea, puterea si prosperitatea de azi….Nevoile clipei sunt singurele nevoi reale.

(…) Exact cum crinul fara teama, fara griji, neimpovarat, isi atrage puterea de a creste si se invesmanta cu frumusete din elementele din jur, tot asa face si mintea umana fara teama, fara griji, neimpovarata, atragandu-si de mii de ori din ceea ce ii este necesar pentru a-si indeplini planurile si a-si implini fericirea. Pierzi acea putere in momentul in care incepi sa te ingrijorezi. Insemnand puterea de a face orice, de la puterea de a tine discursuri la puterea de a matura strada.(…)

Daca te afli in multimea cuprinsa de panica, poti fi luat de val si poti fi zdrobit. Acum mii de oameni isi traiesc viata intr-o multime panicata de teama de lipsuri sau teama de ceva sau de altceva. Teama de orice fel poate produce pierderea puterii. Nu vreau sa spun ca oamenii trebuie sa inceteze sa se ingrijoreze. Nu exista cuvinte precum “trebuie” in dictionarul meu. Oamenii nu se pot opri din ingrijorare. Acest obicei este nascut odata cu noi. Stramosii nostri s-au ingrijorat vreme de generatii inaintea noastra. Dar e totuna in ceea ce priveste rezultatele distructive produse de “grija zilei de maine”. Legea implicata continua sa actioneze. E nemiloasa in actiunea ei. E la fel de sigur ca trece peste tine si te zdrobeste daca mergi in acest fel, precum locomotiva daca te asezi pe sine in fata ei. Calea cea mai buna e sa profiti de lege si sa mergi pe drumul ei cel drept. Cum? Gandindu-te la lucruri pline de speranta, in loc de cele fara de speranta. Sa te gandesti la succes in loc de cadere.

(…)La fel de sigur cum universul e e guvernat de legea fixa si imuabila, la fel de sigura e aceasta lege de care afli citind :”Daca te gandesti la lucruri stralucitoare atragi spre tine lucruri stralucitoare. Daca te gandesti la lucruri intunecate, iti tai firele invizibile care te leaga de lucrurile stralucitoare si faci instantaneu legatura cu circuitul pamantean atragand lucruri intunecate”. Poate ca spui ca e simplist si copilaresc. Dar ce este simplist in acest Univers? Germinarea semintei este numita o chestiune simpla. Dar nimeni nu stie cauza reala a germinarii semintei. Se stie doar ca, daca e pusa in pamant, cand are o anumita cantitate de caldura solara si ceva umezeala, va incolti(…) Simplu, intr-adevar! Ce e in lume asa simplu?”

Cam asta ar fi despre crinii cei salbatici. Mi-as dori foarte mult ca si eu si tu si toti cei dragi mie sa isi aminteasca de crinii salbaticiei atunci cand teama vine peste noi. Mi-as dori sa ne amintim mereu si mereu de speranta si de toate lucrurile bune din viata noastra, de cat de frumos am inflorit vara trecuta sau de cat de stralucitori putem fi cateodata. Si atunci, sa ne dam seama ca nici macar nu facusem ceva deosebit, decat avusesem incredere si bucurie de a trai, avusesem speranta si traisem SIMPLU! Precum crinii sau precum semintele…