Cum poti face oare liniste in lumea din jur? Cum poti pune capat haosului si zgomotului infernal care vine dinafara spre tine? Care intra in tine, nu in urechile tale, ci in sufletul tau?
marialetitia
M-am gandit de foarte multe ori cum as putea face sa stau calma si linistita si sa las toate sa treaca pe langa mine. Atunci cand oamenii care fac galagie sunt oameni din afara mea, care nu sunt in sufletul meu, prea putin imi pasa, nu ma atinge nimic. Merg linistita pe drumul meu sau pe cararea mea si sunt profund linistita. Dar atunci cand oamenii sunt in sufletul meu, legati cu o legatura pe care nici eu nu o mai pot desface, durerea care se asterne peste mine este stranie si rea. Imi este mila de acesti oameni, putini de altfel, care nu pot trai in liniste, pentru care raiul nu exista. Mi-e mila de acesti oameni care au ales sa traiasca in iad si incearca, cu tot dinadinsul, sa ii traga si pe ceilalti acolo. Pe mine, de exemplu. Mi-e mila de ei si nu vreau sa imi fie. Pentru ca mila este un sentiment care nu imi place deloc. Pe care nu vreau sa il aiba nimeni pentru mine si pe care nu vreau sa il simt pentru nimeni.
Si astfel, efortul de a ramane la lumina este foarte mare. Dar, recunosc, vazand iadul unor astfel de oameni, care este cladit aici pe pamant, ajung, o data in plus, sa imi iubesc viata si sa fiu recunoscatoare pentru ceea ce am. Pentru frumusetea vietii mele. Pentru faptul ca pot iubi viata si oamenii. Pentru iubirea pe care o pot primi si darui. Sunt recunoscatoare pentru linistea care se lasa peste sufletul meu in fiecare seara si pentru bucuria fiecarei dimineti. Si atunci, nu inteleg cum acesti oameni pe care ii iubesc pot trai in intuneric. Cum de pot sa intinda intunericul peste tot pe unde trec. Peste toti cei din jurul lor. Peste cei care sunt aproape sau ar trebui sa fie. Pentru ca in rest nu le bate nimeni la usa. Dar intunericul este atat de adanc, incat nu cred ca soarele exista.
Sunt recunoscatoare pentru tot ce este bun in jurul meu, pentru ca sunt puternica si pentru ca intalnesc si oameni care raspandesc in jurul lor lumina. Sunt fericita ca am realizat, la un anumit moment din viata mea, ca lumea poate fi creata din lucrurile carora le dau importanta. Ca mi s-au deschis ochii, iar lucrurile sunt foarte limpezi si clare. Nu spun ca nimic nu ma doare, dar am inteles ca pot sa ma retrag si pot sa inlatur din jurul meu ceea ce nu vreau sa existe. Pot sa fac ordine ca intr-o casa in sentimente si in lucruri. Si pot arunca sau indeparta ceea ce nu incape in spatiul creat in jurul meu.
Ma simt linistita. Cu greu, dar am reusit sa fac liniste. Am reusit sa imi pun gandurile in ordine. Sa reduc la tacere victimizarile si durerile si nelinistea. Sa vad numai lucrurile la care visez, oamenii pe care ii iubesc si care nu ma dor, locurile unde imi doresc sa ajung si linistea care poate exista…Multumesc pentru toate astea…
Comentarii recente