Flori pentru mama mea

Cand punem flori la capataiul mamei noastre, stiai ca ea intinde mana de acolo de sus din ceruri si ia florile? Ii e dor de florile de pe pamant, asa muritoare cum sunt ele, si abia ne asteapta sa le ducem. Le iubeste si ii e dor de ele pentru ca ii este dor de noi. Asa se gandea astazi buburuza mea…

O chitara spaniola

De cate ori ma apasa ganduri sau tristeti la care nici nu stau sa ma gandesc (dar care, cu toate astea, isi continua apasarea pe umerii mei) mi se face dor de o perioada minunata din viata mea, de perioada in care o asteptam pe buburuza sa vina pe lume. Atunci, dupa multi ani in care nu mai vazusem nimic frumos in jurul meu, totul a inflorit. Lumea a devenit colorata si stralucitoare si plina de minuni. Atunci, o fetita care se agita continuu in jurul meu, ajutandu-ma sa ma incalt si alaturi de care mancam pepeni mari si zemosi, precum si o fetita mica cat o buburuza care crestea in mine, m-au invatat sa vad lumea altfel. Sa vad numai ceea ce vreau sa vad si sa las durerea departe de mine. Pentru ca durerea trebuia sa fie departe de ele.

Atunci, alaturi de ele, am ascultat chitara spaniola. O iarna, o primavara si o vara cantate de o chitara. Si acum, de cate ori nu imi gasesc cuvintele, nu imi gasesc echilibrul, cand oameni vin peste mine si nu ma regasesc, ascult chitara spaniola. Si mintea calatoreste pe insule cu soare si pe stradute pietruite si inguste, rasare soarele si luna si se ascunde printre stelele stralucitoare ale noptii. Si pot pastra langa inima mea doar oamenii pe care pot sa-i iubesc. Oamenii care inalta.