Dupa cum iti spuneam, fetele mele au fost plecate de acasa. Le-a luat mamaia pentru trei zile. Prin urmare, ne-am facut de cap. Stai sa vezi cum…
Am fost sambata seara la nunta. Au cununat Simona si Doru, asa ca ne-am dus la Moara la nunta. A fost o nunta la tara pentru care oamenii chiar s-au straduit. Ne-am simtit bine. Ce sa mai, oameni mari fugiti de acasa…
Iar ieri, dupa ce am iesit de la spital, de la tataie, am intrat la film. “Impreuna” (Ensemble, c’est tout) cu Audrey Tautou. Foarte dulce si benefica poveste pentru o zi de duminica dupa-masa. Iesind de la film si tot incercand sa lungim drumul pana la masina, am ajuns in Piata Revolutiei, unde se pusese de concert cu intrare libera. Participanti: Bere Gratis si altii. Concertul se organizase in semn de multumire, la sfarsitul unei campanii de strangere de fonduri pentru copiii bolnavi de cancer. Asta, din cate am inteles eu…pentru ca am ajuns dupa inceperea concertului, iar prezentatorul, domnul MARIO, de la Centrul Cultural European al sectorului 6, nu te ajuta foarte tare sa-ti lamuresti lucrurile. Complicata treaba, asta cu prezentatul…In paranteza fie spus, l-am mai intalnit pe domnul Mario la niste activitati desfasurate in parcul Moghiros in jurul zilei de 1 iunie. O adevarata catastrofa. Nu am intalnit pe nimeni pana acum, care, in public, sa ii ia peste picior pe copii si sa-i jigneasca ca acest respectabil domn. In sfarsit….
Deci, mare concert mare. Pana sa vina Bere gratis si Liana Stanciu (care inteleg ca s-a ocupat de aceasta campanie si strangere de fonduri) au evoluat pe scena tot felul de domnisoare si domnisori, care mai de care mai ilustrii necunoscuti si mai nedusi la scoala. Nu-i vina lor ca sunt necunoscuti, mi-am zis, oricine are dreptul sa inceapa de undeva. Dar conteaza - dupa mine - foarte tare de unde incep…
Vreau sa fac aici o paranteza si sa o pomenesc pe doamna Cristina Gheorghiu, o romanca care locuieste mai mult la Lisabona si care canta fado. Am cautat pe youtube si pe trilulilu o melodie cu ea, dar nu am gasit pentru exemplificare. Oricum, mi-a placut. O voce foarte frumoasa, iar fado este slabiciunea mea.
Trecand de momentul fado, trebuie sa spun despre toate domnisoarele care au cantat, toate blonde, cu plete, cu pantaloni mulati sau fuste foarte scurte. M-a apucat asa o mila de toti acesti oameni care nu indraznesc sa fie altfel. Sa fie ca ei… De ce trebuie sa fie toate la fel? Nu le tii minte nici pana data viitoare pentru ca sunt toate la fel. Ca sa nu mai vorbim ca si play-back-urile lor suna la fel. Nimic altfel. Nimic…
Pentru mine, ceea ce a pus cireasa pe tortul acestui concert a fost prezenta pe scena a unei trupe de trei baieti numita High Five. Toate bune si frumoase, dupa cum am spus. Tot ce am spus despre fete este valabil si in cazul baietilor, nimic altfel. Lipsesc numai pletele lungi si blonde si fustele scurte. Baieti sunt geluiti, cu pantaloni stransi pe picior, cu tricouri mulate sau camasi stramte, muzica este antrenanta, din repertoriul international, in special. Numai ca, in pauza dintre doua melodii, incerand sa anime publicul oarecum blazat si in asteptare, unul din baieti (Adi????) striga:
Haideti, bateti din palmi!!!!!…Palmile sus!!!
Ei si-au vazut de treaba, iar peste public s-a lasat o tacere si mai mare decat inainte. Au sesizat baietii momentul? Nu cred…Pentru ca rasul ciudat care a cuprins oamenii din public il puteau interpreta in favoarea lor. Pana la urma, o parte din public a trecut peste…deh, unui artist i se iarta orice. Asta, daca au sesizat toti. Si daca le-a pasat.
Mie mi-a pasat. Nu am putut sa mai aplaud din “palmi”, m-am ridicat si am plecat. Si auzeam parca in urma mea versurile recitate de Cristina Gheorghiu: “Plangeti poeti ai tarii mele….”
Comentarii recente