Aseara stateam pe balcon si, privind cerul, am avut impresia ca un nor mare si negru vesteste o vijelie. A fost mai degraba un sentiment, o impresie, decat o constatare. Pentru ca cerul mi s-a parut senin si albicios, iar norul acela mare si negru statea chiar deasupra capului meu, cumva nelalocul lui. Si totusi, privind mai bine, UITANDU-MA cu adevarat la cer, am vazut ca norul acela, de fapt bucata aceea de cer intunecat era senina, iar restul cerului, care mie imi paruse senin si alb, era de fapt ticsit cu nori.
marialetitia
Am inteles atunci ca patim astfel de foarte multe ori si in viata. Ceea ce ni se pare a fi un nor negru si rau se dovedeste a fi cel mai senin si mai bun lucru care ni se poate intampla. Iar intinderea nesfarsita de alb, dar si lipsita de stele, este locul intunecat din viata noastra, este locul comun. Este linistea noastra, cand buna, cand rea. Dar pentru ca lipseste acea spartura cu cer senin si albastru instelat, nu realizam innourarea ce acopera toate zilele si noptile vietii noastre.
marialetitia
Comentarii recente