Ma intorc la lucrurile simple. Sau le descopar. Nici nu imi dau seama daca am mai avut vreodata o astfel de stare definitiva. Brusc, toata lumea mea mi s-a parut prea complicata, prea incarcata. Foarte multe din lucrurile fara de care inainte nu as fi putut trai, imi par acum inutile. Mi se pare ca umplu si ocupa spatiul zadarnic.
Am deschis sifonierul si atat de multe haine mi s-au parut straine. Nu erau ale mele? Nu se mai potrivesc deloc cu mine. Nu realizez nici macar daca procesul acesta de simplificare s-a produs treptat sau a avut loc de azi pe maine. Ce stiu este faptul ca azi eram eu cea dintotdeauna si maine nu m-am mai regasit in multe din cele care ma inconjurau. M-am uitat straina la atat de multe lucruri, le-am pus deoparte si le-am dat. Eram eu printre ele? Nu mai cred asta. M-am uitat in oglinda si nu m-am recunoscut. Coafura mi s-a parut fara rost. M-am tuns si inca imi pare prea lung parul meu de doi centimetri.
Am impresia ca atat de multe lucruri ar vrea singure sa plece din lumea mea si nu simt nicio parere de rau. Asa cum nu am simtit nicio parere de rau dupa oameni care au parasit spatiul meu vital. Cred acum ca s-a facut loc cu un scop. Ca spatiul trebuia umplut cu altceva, cu alte lucruri si cu alti oameni. Cu oameni care incep sa apara. Sunt altfel, mai simpli, mai calzi, mai aproape.
Situatiile imi par iarasi simple. Imi pun tot felul de probleme, mi se intampla tot felul de lucruri. Privesc totul cu mult mai multa relaxare. Nu mi se pare nimic foarte grav sau complicat. Nu cred ca este vorba de indiferenta pentru ca nu am fost niciodata un om indiferent, dar s-a lasat peste mine un fel de detasare, parca mintea mi s-a limpezit peste noapte si vad totul in ansamblu. Nu ma mai impiedica detaliile sa inteleg rostul lucrurilor.
Citesc povesti, inventez povesti, ma plimb, alerg, joc jocuri de copii destepti alaturi de buburuza si fluturas, fac tarte cu fructe si placinte si, toate astea, fara sa imi para ca pierd timpul. Din contra, realizez ca l-am castigat. Sufletul mi se imbogateste si se umple si atunci, probabil, trebuie sa mai fac loc in jurul meu. Pentru ca acest suflet nou sau redescoperit trebuie sa aiba loc sa se extinda, sa acopere, sa umple. Spatii libere si deschise.
Comentarii recente