Un vis tarziu

As vrea sa dansez

Sigur, nicio problema,

dansul e una din placerile mele

 - zise scaunul – si picioarele lui se miscara stangaci in pas de vals

As vrea sa calatoresc

Sigur

Nicio problema

- si covorul se ridica plutind in mijlocul camerei incinse -

zborul este activitatea mea preferata

Imi e cald si as vrea sa ma saruti

iar buzele tale as vrea sa fie reci

Sigur

Nicio problema

iar zidurile se intinsera, se scursera si buzele simtira raceala pietrei

As vrea sa mi se implineasca toate dorintele

Sigur

Nicio problema

azi e ziua in care toate visele se implinesc.

Pentru prieteni

Imi lipsesc prietenii care sunt plecati. Sunt plecati in tari straine. pe alte taramuri. Poate cu mai mult soare si cu mai multe bucurii. Dar mie imi lipsesc. Nimic nu poate inlocui o dupa amiaza cu soare petrecuta cu prieteni care te stiu de cand lumea si care te accepta asa cum esti. Cu care razi, cu care te bucuri, cu care poti plange fara nicio teama, cu care iti doresti sa vezi toate lucrurile si toate locurile frumoase. Prieteni de a caror dulce si vesela ironie iti e dor. Pentru ale caror idei nebunesti si povesti te-ai duce la capatul lumii.

Imi e dor de prietenii mei si imi pare bine. Ma intalnesc, astfel,  cu ei in vis si imi pare ca stiu tot ce au facut in ultima vreme, ca stiu tot ce gandesc si cum le merge. Stiu cararile pe care merg pasii lor, de obicei mai inguste si nu batatorite, stiu visele si visurile lor mai nebunesti sau mai asezate, stiu muzica pe care o asculta si cartile pe care le citesc, stiu copiii pe care ii asteapta si oamenii care ii inconjoara.

De obicei, imi ajung toate aceste lucruri pe care le stiu despre ei. Dar cateodata as vrea sa ma cert cu cineva si as vrea sa ma contrazic cu cineva si, in acelasi timp, sa imi fie drag sa fac asta. Sa ne tachinam cu placerea de a avea un adversar pe masura si de a stii intotdeauna despre ce vorbeste celalalt. Asta imi lipseste, poate, in discutiile cu oamenii ceilalti. Nu ne cunoastem bine si niciunul nu stie sigur ce vrea celalalt sa spuna. Nu ne raportam la aceleasi lucruri, nu ne-am format, nu am trait nimic impreuna. Nu ne-au durut niciodata aceleasi lucruri. Fiecare a vazut viata, oamenii, trecutul, viitorul, anii, durerea, bucuria, muzica, lumina, intunericul si cararile altfel. Toate au fost traite altfel.

Visuri de zi si vise de noapte

Afara sta sa ploua si am o stranie senzatie ca ziua se amesteca cu noaptea, ca lumina se amesteca cu intunericul, iar visurile se amesteca cu visele. Am o stranie senzatie ca toate visurile mele de cu ziua, le-am visat ca vise, candva, noaptea. Am, de fapt, certitudinea ca ne visam vietile si ne vedem visurile noaptea, dar altfel, mai frumoase, mai “povesti”, mai stranii si, oricum, de neinteles pentru mintea noastra de dimineata.

Ai observat ca visele si visurile sunt identice la singular? Si visurile si visele sunt, atunci cand sunt singure, cand sunt unul singur, VIS. Cred, de fapt e normal, sa ne stim visurile atat ziua cat si noaptea, asa cum ar fi normal sa ne stim si visele ziua. Ar trebui sa nu uitam ce visam noaptea, cand partea constienta din noi adoarme, pentru ca totul inseamna ceva. Pentru ca totul e un TOT si pentru ca probabil, atunci, in toiul noptii, eliberati de controlul partii de capatat din noi, suntem mai receptivi si mai puri, avem orizonturile mai deschise.

Nu stiu daca ai inteles ceva, iubita mea. Sunt confuza si toate gandurile nespuse in aceste zile vin peste mine. Si visele si toate visurile. Toate uitarile si spaimele si ploaia. Vorbim mai tarziu.